zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind) verb tranzitivzapcii
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. verb tranzitivzapcii
2) zapciésc1 v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ. verb tranzitivzapciesc
zapciire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zapciire | zapciirea |
plural | zapciiri | zapciirile | |
genitiv-dativ | singular | zapciiri | zapciirii |
plural | zapciiri | zapciirilor |