zapcii definitie
- Vezi aici mai multe rimezapcii
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuza
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzap
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuii
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucii
zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte [!]. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș. substantiv femininzatcă
zapcă f. V. zatcă. substantiv femininzapcă
zapcie f. od. subprefectura unei plăși. substantiv femininzapcie
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii) substantiv masculinzapciu
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi. substantiv masculinzapciu
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. substantiv masculinzapcii
zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect [!] de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect [!] de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ. substantiv masculinzapciŭ
zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator]. substantiv masculinzapciu
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye. substantiv masculinzapciu
zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind) verb tranzitivzapcii
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. verb tranzitivzapcii
2) zapciésc1 v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ. verb tranzitivzapciesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizapcii
| zapcii substantiv masculin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)zapcii | zapciire | zapciit | zapciind | singular | plural | ||
| zapciind | zapciiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zapciesc | (să)zapciesc | zapciam | zapciii | zapciisem | |
| a II-a (tu) | zapciești | (să)zapciești | zapciai | zapciiși | zapciiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zapciește | (să)zapciai | zapcia | zapcii | zapciise | ||
| plural | I (noi) | zapciim | (să)zapciim | zapciam | zapciirăm | zapciiserăm | |
| a II-a (voi) | zapciiți | (să)zapciiți | zapciați | zapciirăți | zapciiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zapciesc | (să)zapciască | zapciau | zapciiră | zapciiseră | ||