www.ReduPedia.ro
Definitie zapcii - ce inseamna zapcii - Dex Online
Alege sensul dorit: zapcii - substantiv masculin zapcii - verb tranzitiv

zapcii definitie

zapcă f. V. zatcă. substantiv feminin zapcă

zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte [!]. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș. substantiv feminin zatcă

zapcie f. od. subprefectura unei plăși. substantiv feminin zapcie

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii) substantiv masculin zapciu

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi. substantiv masculin zapciu

zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect [!] de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect [!] de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ. substantiv masculin zapciŭ

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. substantiv masculin zapcii

zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator]. substantiv masculin zapciu

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye. substantiv masculin zapciu

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind) verb tranzitiv zapcii

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. verb tranzitiv zapcii

2) zapciésc1 v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ. verb tranzitiv zapciesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului zapcii

zapcii   substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zapcii zapciire zapciit zapciind singular plural
zapciind zapciiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zapciesc (să) zapciesc zapciam zapciii zapciisem
a II-a (tu) zapciești (să) zapciești zapciai zapciiși zapciiseși
a III-a (el, ea) zapciește (să) zapciai zapcia zapcii zapciise
plural I (noi) zapciim (să) zapciim zapciam zapciirăm zapciiserăm
a II-a (voi) zapciiți (să) zapciiți zapciați zapciirăți zapciiserăți
a III-a (ei, ele) zapciesc (să) zapciască zapciau zapcii zapciiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z