zalisí (-sésc, -ít), vb. – A plictisi, a sîcîi, a obosi. Ngr. ζαλίζω (Gáldi 265). Sec. XIX, înv. Zălezi (var. zilizi), vb. (Mold., a obosi), pe care Scriban îl leagă de rut. zalizati „a se înjosi”, trebuie să fie var. aceluiași cuvînt. – Der. zălezit, s. n. (tulburare de nutriție). verb tranzitiv zalisi
| zalisire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zalisire | zalisirea |
| plural | zalisiri | zalisirile | |
| genitiv-dativ | singular | zalisiri | zalisirii |
| plural | zalisiri | zalisirilor | |