ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet. substantiv neutru ziafet
zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi substantiv neutru zaiafet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Tc. ziyafet. substantiv neutru zaiafet
zaĭafét, V. ziafet. substantiv neutru zaĭafet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet. substantiv neutru zaiafet
| zaiafet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zaiafet | zaiafetul |
| plural | zaiafeturi | zaiafeturile | |
| genitiv-dativ | singular | zaiafet | zaiafetului |
| plural | zaiafeturi | zaiafeturilor | |