zahareá v. zahereá substantiv femininzaharea
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele substantiv femininzaherea
ZAHAREÁ, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahereá s. f.] – Tc. zahire. substantiv femininzaharea
zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea1. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.). substantiv femininzaherea
zahareà f. V. zaherea. substantiv femininzahareà
ZAHAREÁ s. f. v. zaherea. substantiv femininzaharea
zăhărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhărésc, imperf. 3 sg. zăhărea' conj. prez. 3 să zăhăreáscă verb tranzitivzăhări
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr. verb tranzitivzăhări
ZĂHĂRÍ, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr. verb tranzitivzăhări
zăhărésc, V. zaharisesc. verb tranzitivzăhăresc
zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb [!] în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit ! V. izmenesc. verb tranzitivzaharisesc
zaharea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zaharea | zahareaua |
plural | zaharele | zaharelele | |
genitiv-dativ | singular | zaharele | zaharelei |
plural | zaharele | zaharelelor |