zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele substantiv femininzagara
ZAGARÁ, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Bg., sb. zagarija. substantiv femininzagara
zagará f. (turc. zaghara, adică „blană de Zagara”, un oraș în Macedonia). Vechĭ. Azĭ Brașov. Guler de blană lat care acopere umeriĭ. Azĭ Mold. Chenaru saŭ panglica de pe marginea pălăriiĭ (rev. I. Crg. 3, 346) saŭ chenar de blană de altă coloare [!] la căcĭulă. Fig. Iron. Pl. Zorzoane. substantiv femininzagara
ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija. substantiv femininzagara
zăgará (-ále), s. f. – 1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara, oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380). temporarzăgara
Eski-Zagara f. oraș în Rumelia orientală, la poalele munților: 20.000 loc. Ocupat de Ruși în 1828 și în 1877. Stațiune balneară. temporareskizagara
zagara substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Zagara | zagara |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | zagaralelor |
plural | — | — |