zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art. zaceálei; pl. zaceále substantiv femininzaceală
zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul [!] (în N. T.). substantiv femininzaceală
zăceală f. pericopă evanghelică [Slav.]. substantiv femininzăceală
zaceală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zaceală | zaceala |
plural | zacele | zacelele | |
genitiv-dativ | singular | zaceale | zacealei |
plural | zaceale | zacelelor |