zăstimp definitie

ZĂSTÍMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup. substantiv neutru zăstimp

răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158). substantiv neutru răstimp

zăstímp și -î́mp, V. răstimp. substantiv neutru zăstimp

zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)]. substantiv neutru zăstimp

răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158). temporar răstimp

zăstímp și -î́mp, V. răstimp. temporar zăstimp

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zăstimp

zăstimp   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăstimp zăstimpul
plural zăstimpuri zăstimpurile
genitiv-dativ singular zăstimp zăstimpului
plural zăstimpuri zăstimpurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z