zăstimp definitie
ZĂSTÍMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup. substantiv neutru zăstimp
răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158). substantiv neutru răstimp
zăstímp și -î́mp, V. răstimp. substantiv neutru zăstimp
zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)]. substantiv neutru zăstimp
răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158). temporar răstimp
zăstímp și -î́mp, V. răstimp. temporar zăstimp
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zăstimp
| zăstimp | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zăstimp | zăstimpul |
| plural | zăstimpuri | zăstimpurile | |
| genitiv-dativ | singular | zăstimp | zăstimpului |
| plural | zăstimpuri | zăstimpurilor | |