reduceri si promotii 2018
Definitie zăcătoare - ce inseamna zăcătoare - Dex Online

zăcătoare definitie

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre adjectiv zăcător

zăcător a. care zace: floare zăcătoare. adjectiv zăcător

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins la pământ. – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)tor. adjectiv zăcător

zăcătór, -oáre adj. Care zace. Peatra [!] zăcătoare a moriĭ, peatra fixă (în opoz. cu peatra umblătoare, mișcătoare saŭ mobilă). S. f., pl. orĭ. Tocitoare, cadă colosală. Trans. Loc de odihnă, staniște. adjectiv zăcător

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj. I. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). – Zăcea + suf. -ător. adjectiv zăcător

zăcătór, -oáre adj. Care zace. Peatra [!] zăcătoare a moriĭ, peatra fixă (în opoz. cu peatra umblătoare, mișcătoare saŭ mobilă). S. f., pl. orĭ. Tocitoare, cadă colosală. Trans. Loc de odihnă, staniște. substantiv feminin zăcător

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri substantiv feminin zăcătoare

ZĂCĂTOÁRE, zăcători, s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște. – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)toare. substantiv feminin zăcătoare

tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin [!] învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan. substantiv feminin tocitoare

zăcătoare f. 1. cadă mare; 2. piatra stătătoare a morii. substantiv feminin zăcătoare

ZĂCĂTOÁRE, zăcători, s. f. II. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător. substantiv feminin zăcătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zăcătoare

zăcătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăcătoare zăcătoarea
plural zăcători zăcătorile
genitiv-dativ singular zăcători zăcătorii
plural zăcători zăcătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z