xilofon definitie

XILOFÓN s.n. Instrument muzical de percuție format din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni și esență, care se lovesc cu două baghete de lemn. [< fr., engl. xylophone, cf. gr. xylon – lemn, phone – sunet]. substantiv neutru xilofon

XILOFÓN s. n. instrument muzical de percuție din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni și esență, care se lovesc cu două baghete (ciocănele) de lemn, de sticlă sau de metal. (< fr. xylophone) substantiv neutru xilofon

xilofón s. n., pl. xilofoáne substantiv neutru xilofon

XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn, acordate diferit, care răsună când sunt lovite cu niște ciocănașe de lemn. – Fr. xylophone. substantiv neutru xilofon

*xilofón n., pl. oane (d. vgr. xýlon, lemn, și phoné, voce). Numire improprie pin [!] care se înțelege un mic plan compus din doŭă lemne cu 10-15 bucățele de metal sonor care, cînd le izbeștĭ, scot sunetele gameĭ. substantiv neutru xilofon

xilofon n. instrument de muzică compus din bucăți de lemn (de diferite dimensiuni și de esențe diferite) pe cari se bate cu un ciocănel. substantiv neutru xilofon

XILOFÓN, xilofoane, s. n. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. substantiv neutru xilofon