wolfram definitie

WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram]. substantiv neutruwolfram

WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram) substantiv neutruwolfram

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W substantiv neutruwolfram

WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram). substantiv neutruwolfram

*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten. substantiv neutruwolfram

WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram. substantiv neutruwolfram