WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram]. substantiv neutruwolfram
WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram) substantiv neutruwolfram
wólfram (element chimic) s. n.; simb. W substantiv neutruwolfram
WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram). substantiv neutruwolfram
*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten. substantiv neutruwolfram
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram. substantiv neutruwolfram
wolfram substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | wolfram | wolframul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | wolfram | wolframului |
plural | — | — |