WIT s.n. (Anglicism) Glumă inteligentă, spirit. [Pron. uit. / < engl. wit]. substantiv neutru wit
| wit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | wit | witul |
| plural | wituri | witurile | |
| genitiv-dativ | singular | wit | witului |
| plural | wituri | witurilor | |