WÍRING s.n. (Med.) Procedeu de tratare a unui anevrism al aortei, constând din introducerea în interiorul lui, în formă de ghem, a unui fir metalic lung și subțire. [< fr. wiring, cf. engl. to wire – a fixa cu o sârmă]. substantiv neutru wiring
| wiring substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | wiring | wiringul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | wiring | wiringului |
| plural | — | — | |