WELTER s.n. Denumire pentru categoria semimijlocie la box. [Pron. uél-, var. welter-weight. / < engl., fr. welter, cf. engl. welter-weight]. substantiv neutru welter
WELTER UÉL-TĂR/ s. n. (box) denumire pentru categoria semimijlocie. (< engl. welter) substantiv neutru welter
| welter substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | welter | welterul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | welter | welterului |
| plural | — | — | |