WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german]. substantiv neutru weismannism
WEISMANNÍSM VAIS-/ s. n. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. (< engl. weismannism) substantiv neutru weismannism
| weismannism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | weismannism | weismannismul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | weismannism | weismannismului |
| plural | — | — | |