WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie]. substantiv femininwalkirie
WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie) substantiv femininwalkirie
walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-) substantiv femininwalkirie
WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie. substantiv femininwalkirie
Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii. temporarwalkirie
walkirie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Walkirie | walkirie |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | walkiriilor |
plural | — | — |