walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-) substantiv feminin walkirie
WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie]. substantiv feminin walkirie
WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie) substantiv feminin walkirie
WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie. substantiv feminin walkirie
Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii. temporar walkirie
| walkirie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | walkirie | walkiria |
| plural | walkirii | walkiriile | |
| genitiv-dativ | singular | walkirii | walkiriei |
| plural | walkirii | walkiriilor | |