walkie-talkie definitie

walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie substantiv neutruwalkietalkie

WALKIE-TALKIE s.n. Aparat radiotelefonic portativ emițător și receptor, construit pentru comunicații la distanțe scurte. [Pron. wóki-tóki, scris și walky-talky. / < engl., fr. walkie-talkie, cf. engl. walk = plimbare, talk = vorbă]. substantiv neutruwalkietalkie

WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie) substantiv neutruwalkietalkie

WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl. substantiv neutruwalkietalkie