walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie substantiv neutru walkietalkie
WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie) substantiv neutru walkietalkie
WALKIE-TALKIE s.n. Aparat radiotelefonic portativ emițător și receptor, construit pentru comunicații la distanțe scurte. [Pron. wóki-tóki, scris și walky-talky. / < engl., fr. walkie-talkie, cf. engl. walk = plimbare, talk = vorbă]. substantiv neutru walkietalkie
WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl. substantiv neutru walkietalkie
| walkie-talkie | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | walkie-talkie | walkie-talkie-ul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | walkie-talkie | walkie-talkie-ului |
| plural | — | — | |