VĂRSĂMẤNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento]. substantiv neutruvărsământ
VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement) substantiv neutruvărsământ
vărsăm'ânt s. n., pl. vărsămínte substantiv neutruvărsământ
vărsămî́nt n., pl. inte (după fr. versement). Depunerea uneĭ sume de banĭ la o casierie, la o bancă. substantiv neutruvărsămînt
VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement). substantiv neutruvărsământ
vărsământ | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vărsământ | vărsământul |
plural | vărsăminte | vărsămintele | |
genitiv-dativ | singular | vărsământ | vărsământului |
plural | vărsăminte | vărsămintelor |