vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă verb tranzitivvămui
vămui, vămuiesc v. t. (fig.) a fura o parte din ceva verb tranzitivvămui
vămuì v. a percepe taxa de vamă. verb tranzitivvămuì
VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. 4 Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. verb tranzitivvămui
vămuĭésc v. tr. (d. vamă; ung. vámolni, vámozni). Supun o marfă taxeĭ de vamă. Ĭaŭ uĭumu. Fig. Ĭaŭ (răpesc) o parte, cĭupesc din: nu s´a lăsat pînă nu mĭ-a vămuit găinile. verb tranzitivvămuĭesc
vămuit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vămuit | vămuitul | vămuită | vămuita |
plural | vămuiți | vămuiții | vămuite | vămuitele | |
genitiv-dativ | singular | vămuit | vămuitului | vămuite | vămuitei |
plural | vămuiți | vămuiților | vămuite | vămuitelor |