văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri substantiv femininvălurire
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1). substantiv femininvălurire
vălurire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vălurire | vălurirea |
plural | văluriri | văluririle | |
genitiv-dativ | singular | văluriri | văluririi |
plural | văluriri | văluririlor |