văduvi definitie

credit rapid online ifn

vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. 'văduve adjectivvăduv

vắduv, -ă adj. și s. (lat. vĭduus, vĭdua, de unde vrom. văduŭ, văduŭă [văduo, ca noo îld. noŭă]. Apoĭ s´a făcut văduvă, care a prefăcut masculinu văduŭ în văduv. It. védovo, -va, pv. vezoa, fr. veuf, veuve, cat. viuda, sp. viudo, viuda, pg. viuvo, -va. V. vădană). Rămas fără soție (pin [!] moarte): om văduv, femeĭe văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de: un sat văduv de locuitorĭ. – În est masc. și văduvóĭ. adjectivvăduv

credit rapid online ifn

vắduv (-vi), s. m.1. bărbat care și-a pierdut soția prin moarte. – 2. (Adj.) Vid, liber, gol. – Var. Trans. văduu, vădan, Mold. văduvoi, vădăoi, văduoi, Trans. văduvariu, vădulariu. Mr. veduu. Lat. vĭdŭus (Pușcariu 1851; REW 9321), cf. it. vedovo, prov. vezoa, fr. veuf, cat., sp. viudo, port. viuvo. Pentru evoluția celui de-al doilea v, cf. it. vedovo și măduvă (Tiktin; după părerea eronată a lui Cihac, II, 443 și Conev 59, din sl. vidova „văduvă”). Uz general (ALR, I, 279). Vădan, pe care Tiktin îl găsește greu de explicat, trebuie să fie în loc de *văduvan, cf. văduvoi față de văduoi.Der. văduvă (var. vădană, văduvoaie, văduvoaie, văduvioară, văduviță), s. f. (femeie căreia i-a murit soțul), din lat. vĭdŭa (după Miklosich, Lexicon, 116, din sl. vĭdova); văduvioară (var. văduviță), s. f. (pește, Idus melatonus; plantă, Scabiosa atotpurpurea); văduvi (var. Mold. vădăni), vb. (a rămîne văduv; a lipsi de, a lăsa gol); văduvie (var. Mold. vădanie), s. f. (starea de văduv sau de văduvă); vădu(v)esc, adj. (de văduv). adjectivvăduv

văduv a. și m. 1. bărbat rămas fără soție (prin moarte sau despărțenie); 2. fig. lipsit de: oraș văduv de locuitori. [Vechiu-rom. văduu (cf. Mold. vădăoiu, văduvoiu (CR.) = lat. VIDUUS]. adjectivvăduv

VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. adjectivvăduv

văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă verb tranzitivvăduvi

văduvì v. a rămânea văduv. verb tranzitivvăduvì

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv. verb tranzitivvăduvi

văduvésc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv orĭ văduvă: războĭu văduvise multe femeĭ. Fig. Lipsesc, despoĭ: România șĭ-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăĭesc văduv: mulțĭ anĭ a văduvit. verb tranzitivvăduvesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivăduvi

văduvi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)văduvi văduvire văduvit văduvind singular plural
văduvind văduviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) văduvesc (să)văduvesc văduveam văduvii văduvisem
a II-a (tu) văduvești (să)văduvești văduveai văduviși văduviseși
a III-a (el, ea) văduvește (să)văduveai văduvea văduvi văduvise
plural I (noi) văduvim (să)văduvim văduveam văduvirăm văduviserăm
a II-a (voi) văduviți (să)văduviți văduveați văduvirăți văduviserăți
a III-a (ei, ele) văduvesc (să)văduvească văduveau văduvi văduviseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z