văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. substantiv neutruvăcălaș
văcălaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | văcălaș | văcălașul |
plural | văcălașe | văcălașele | |
genitiv-dativ | singular | văcălaș | văcălașului |
plural | văcălașe | văcălașelor |