vânzător definitie

vânzătór s. m., pl. vânzătóri substantiv masculin și femininvânzător

vînzătór, -oáre s. Care vinde (în prăvălie saŭ aĭurea). Fig. Vechĭ. Trădător. substantiv masculin și femininvînzător

vânzător m. 1. cel ce vinde; 2. fig. trădător: Iuda vânzătorul. substantiv masculin și femininvânzător

VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fară marfă și fară capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. substantiv masculin și femininvânzător

vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre substantiv masculin și femininvânzătoare

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu. substantiv masculin și femininvânzătordebrașoave