vâjăi definitie
- Vezi aici mai multe rimevâjăi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvâj
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cujăi
vâjăì v. 1. a urla, vorbind de vânt: vâjăind ca vijelia EM.; 2. a șuiera: mii de bombe vâjăiau AL.; 3. Banat, a bâzâi (de albine). [V. văj!]. temporarvâjăì
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 v'âjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să v'âjâie verbvâjâi
vî́jîĭ, a -í v. intr. (d. vîj. V. fîșîĭ). fac vîj: vîjîĭa vîntu pintre [!] ramurĭ, pintre frînghiile corăbiiĭ, vîjîĭaŭ gloanțele și boambele [!]. Curg în abundanță (Munt.): curge vîjîind. A-țĭ vîjîi urechile, a auzi huĭete fără cauză externă, cum se întîmplă la vre-o boală. verbvîjîĭ
vâjăì v. 1. a urla, vorbind de vânt: vâjăind ca vijelia EM.; 2. a șuiera: mii de bombe vâjăiau AL.; 3. Banat, a bâzâi (de albine). [V. văj!]. verbvâjăì
VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi. verbvâjâi