VULNERÁR, -Ă adj. De leac, bun pentru vindecat rănile. [Cf. fr. vulnéraire, lat. vulnerarius]. adjectiv vulnerar
VULNERÁR, -Ă adj. bun pentru vindecat rănile. (< fr. vulnéraire, lat. vulnerarius) adjectiv vulnerar
*vulnerár, -ă adj. (lat. vulnerarius, d. vulnus, vúlneris, rană). Carnea vindecă rănile: plantă vulnerară (ca lemnia). adjectiv vulnerar
vulnerar a. se zice de remediile proprii a vindeca rănile (ca patlagina, pojarnița). adjectiv vulnerar
VULNERÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a vulnera și rezultatul ei. [< vulnera]. substantiv feminin vulnerare
VULNERÁ vb. I. tr. (Rar) A răni, a vătăma. [< lat. vulnerare]. verb tranzitiv vulnera
VULNERÁ vb. tr. a răni, a vătăma. (< lat. vulnerare) verb tranzitiv vulnera
vulnerá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vulnereáză verb tranzitiv vulnera
VULNERÁ, vulnerez, vb. I. Tranz. (Rar) A răni, a vătăma. – Din lat. vulnerare. verb tranzitiv vulnera
| vulnerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vulnerare | vulnerarea |
| plural | vulnerări | vulnerările | |
| genitiv-dativ | singular | vulnerări | vulnerării |
| plural | vulnerări | vulnerărilor | |