vuiet definitie

credit rapid online ifn

vuet n. sgomot surd: în vuetul de vânturi auzit-am al lui mers EM. substantiv neutruvuet

húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire [!], protestare: îs sătul de huĭet! substantiv neutruhuĭet

credit rapid online ifn

vúiet s. n., pl. vúiete substantiv neutruvuiet

VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et. substantiv neutruvuiet

vuĭésc, vuĭet, V. hu-. substantiv neutruvuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivuiet

vuiet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vuiet vuietul
plural vuiete vuietele
genitiv-dativ singular vuiet vuietului
plural vuiete vuietelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z