vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani. verb tranzitivvrăvuì
vrăvuit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vrăvuit | vrăvuitul | vrăvuită | vrăvuita |
plural | vrăvuiți | vrăvuiții | vrăvuite | vrăvuitele | |
genitiv-dativ | singular | vrăvuit | vrăvuitului | vrăvuite | vrăvuitei |
plural | vrăvuiți | vrăvuiților | vrăvuite | vrăvuitelor |