vruh (-hi), s. m. – Lăcustă. Mgr. βροῦχος, cf. sl. vruchŭ (Cihac, II, 467; Tiktin). Sec. XVII, înv., pare cultism. temporar vruh
vruh m. (gr. vrukós). Biblia 1688, Lev. 11, 22. Lăcustă, cosaș. temporar vruh
