vroi definitie

credit rapid online ifn

VROÍ vb. IV v. vrea. verb tranzitivvroi

vreáŭ (vest), vreŭ (Mold. sud) și vraŭ (nord), vrut, a vrea v. tr. (lat. *vŏlere. V. voĭ 2). Voĭesc, am voință să: vreaŭ să plec. – În nord se conjugă așa: vraŭ, vraĭ, vra. Subj. (în toată Mold. să vreĭe, în sud și să vrea). Se zice și vroĭ, vroĭesc, a vroi (amestec din voĭ, voĭesc, și vreaŭ). Cp. cu ĭaŭ și beaŭ. Vrom. vruind și vrund, azĭ vrînd. verb tranzitivvreaŭ

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivroi

vroi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)vroi vroire vroit vroind singular plural
vroind vroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vroiesc (să)vroiesc vroiam vroii vroisem
a II-a (tu) vroiești (să)vroiești vroiai vroiși vroiseși
a III-a (el, ea) vroiește (să)vroiai vroia vroi vroise
plural I (noi) vroim (să)vroim vroiam vroirăm vroiserăm
a II-a (voi) vroiți (să)vroiți vroiați vroirăți vroiserăți
a III-a (ei, ele) vroiesc (să)vroiască vroiau vroi vroiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z