vrescurél s. n., pl. vrescuréle substantiv neutruvrescurel
VRESCURÉL, vrescurele, s. n. Diminutiv al lui vreasc. – Vreasc + suf. -urel. substantiv neutruvrescurel
vrescurel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vrescurel | vrescurelul |
plural | vrescurele | vrescurelele | |
genitiv-dativ | singular | vrescurel | vrescurelului |
plural | vrescurele | vrescurelelor |