vremelnic definitie

vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. vremélnică, pl. vremélnice adjectiv vremelnic

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.) adjectiv vremelnic

vremelnic a. temporar. [Slav. VRIEMENÌNŬ]. adjectiv vremelnic

VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic. adjectiv vremelnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vremelnic

vremelnic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vremelnic vremelnicul vremelnică vremelnica
plural vremelnici vremelnicii vremelnice vremelnicele
genitiv-dativ singular vremelnic vremelnicului vremelnice vremelnicei
plural vremelnici vremelnicilor vremelnice vremelnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z