vraf definitie

vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf). substantiv neutruvraf

vraf s. n., pl. vráfuri substantiv neutruvraf

vraf n., pl. urĭ (vsl. vrahŭ, treĭerare, morman. V. vrașilă, vrășulesc, răvășesc și hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc): vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord vrav și (pin [!] confuziune cu brac 1) și brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban. vraŭ. V. claĭe, clit. substantiv neutruvraf

vraf n. 1. grămadă de grâu strâns la par; 2. massă confuză; un vraf de hârtii. [Slav. VRAHŬ, vânturarea grânelor, morman]. substantiv neutruvraf

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman (de obicei de același fel așezate în dezordine). [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ. substantiv neutruvraf