VRAC s.n. Mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. ◊ În vrac (despre mărfuri) Așezate grămadă, fără ambalaj. [< fr. vrac, cf. ol. wrac – rău]. substantiv neutruvrac
VRAC s. n. mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. (< fr. vrac) substantiv neutruvrac
vrac (mod de depozitare) s. n., pl. vrácuri substantiv neutruvrac
VRAC, vracuri, s. n. Mod de depozitare și de transport în grămezi neordonate și fară ambalaj al unor materiale sub formă de pulbere, granule sau bucăți. – Et. nec. substantiv neutruvrac
vrac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vrac | vracul |
plural | vracuri | vracurile | |
genitiv-dativ | singular | vrac | vracului |
plural | vracuri | vracurilor |