vrăji definitie

vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrắjii; pl. vrắji substantiv femininvrajă

vrajă f. farmec, descântec: vrajă de ursită. [Slav. VRAJA, magie (din VRŬKATI, a mormăi); v. vraciu]. substantiv femininvrajă

vráje (-ắji), s. f. – Farmec, descîntec, deochi. – Var. vrajă. Sl. vraža (Cihac, II, 464), de la vrŭcati „a bîigui”. – Der. vrăji, vb. (a face vrăji, farmece; a încînta, a seduce, a fascina; a căuta orbește, a dibui; Arg., a duce cu vorba, a amăgi; Arg., a vorbi), din sl. vražiti, cf. megl. vrăjǫs „a vorbi”; vrăjitor, s. m. (persoană care face vrăji); vrăjitoare, s. f. (femeie care face farmece); vrăjitoresc, adj. (magic); vrăjitorie (var. vrăjitură), s. f. (descîntec, vrajă); vrăjie, s. f. (magie), înv. substantiv femininvraje

vrajă, vrăji s. f. 1. curte asiduă făcută unei persoane de sex opus; seducție. 2. afirmație ambiguă. 3. păcăleală, înșelătorie. substantiv femininvrajă

vrájă f., pl. ăjĭ (vsl. vraža, d. vrŭkati, a boscorodi. V. vrăjesc, vracĭ). Munt. Farmece, magie, uneltire făcută cu descîntece: o babă făcea vrăjĭ. substantiv femininvrajă

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice folosite pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža. substantiv femininvrajă

vraja mării expr. (adol.) v. vrajă. substantiv femininvrajamării

vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce. II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus. verb tranzitivvrăji

vrăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 să vrăjeáscă; ger. vrăjínd verb tranzitivvrăji

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM. verb tranzitivvrăjì

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti. verb tranzitivvrăji

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc. verb tranzitivvrăjesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivrăji

vrăji   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)vrăji vrăjire vrăjit vrăjind singular plural
vrăjind vrăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vrăjesc (să)vrăjesc vrăjeam vrăjii vrăjisem
a II-a (tu) vrăjești (să)vrăjești vrăjeai vrăjiși vrăjiseși
a III-a (el, ea) vrăjește (să)vrăjeai vrăjea vrăji vrăjise
plural I (noi) vrăjim (să)vrăjim vrăjeam vrăjirăm vrăjiserăm
a II-a (voi) vrăjiți (să)vrăjiți vrăjeați vrăjirăți vrăjiserăți
a III-a (ei, ele) vrăjesc (să)vrăjească vrăjeau vrăji vrăjiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z