vornicel definitie

credit rapid online ifn

conăcár m. (d. conac). Vechĭ. Cel ce îngrijea de conacu domnuluĭ orĭ al boĭerilor orĭ al Turcilor însemnațĭ care călătoreaŭ pin [!] țară (numit și conacciŭ). Azĭ. Mold. Cavaler de onoare călăreț la nunțile de la țară, numit și conocar, conăcaș și conocaș (Mold. sud) și (infl. de colac) colăcar, colăcaș, colăcer și (Munt. vest) colăcel și (infl. de olac) olăcaș (Olt.). În Mold. și vornicel, în Trans. și pocînzeŭ. V. olăcar și stolnic. substantiv masculinconăcar

vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii substantiv masculinvornicel

credit rapid online ifn

vornicél m., pl. (dim. d. vornic). Vechĭ. Pl. Soldațĭ de supt [!] comanda mareluĭ vornic. Maĭ pe urmă, ales al opștiĭ [!] satuluĭ (primar, consilier). Azĭ, colăcer, cavaler de onoare la nunțile țărăneștĭ. substantiv masculinvornicel

vornicel m. pl. ostași de sub comanda marelui Vornic. substantiv masculinvornicel

vornicel m. (la țară) cel ce poftește oaspeții la nuntă: vornicel e un grierel EM. substantiv masculinvornicel

VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el. substantiv masculinvornicel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivornicel

vornicel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vornicel vornicelul
plural vornicei vorniceii
genitiv-dativ singular vornicel vornicelului
plural vornicei vorniceilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z