reduceri si promotii 2018
Definitie vorbitor - ce inseamna vorbitor - Dex Online

vorbitor definitie

vorbitór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. vorbitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vorbitoáre adjectiv vorbitor

vorbitór2 (cameră) s. n., pl. vorbitoáre adjectiv vorbitor

vorbitór, -oáre adj. Care vorbește: papagalu e o pasăre vorbitoare. S. m. și f. Orator: un vorbitor excelent. S. n., pl. -oare. Cameră destinată vorbiriĭ (conversațiuniĭ) părinților cu eleviĭ într´un internat. adjectiv vorbitor

vorbitor a. și m. care vorbește. adjectiv vorbitor

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). adjectiv vorbitor

a băga vorbitor expr. (deț.) 1. a sta de vorbă, a pălăvrăgi. 2. a preveni pe cineva de iminența unui pericol. adjectiv abăgavorbitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vorbitor

vorbitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vorbitor vorbitorul vorbitoare vorbitoarea
plural vorbitori vorbitorii vorbitoare vorbitoarele
genitiv-dativ singular vorbitor vorbitorului vorbitoare vorbitoarei
plural vorbitori vorbitorilor vorbitoare vorbitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z