vorbire definitie

vorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorbésc, imperf. 3 sg. vorbeá; conj. prez. 3 să vorbeáscă verb tranzitivvorbi

vorbì v. 1. a articula vorbe: copilașul începe a vorbi; 2. se zice de păsările cari imitează limba omului: papagalul vorbește; 3. a manifesta ideile prin vorbe sau semne: muții vorbesc cu degetele; 4. a se exprima: vorbește frumos; 5. a se întreține: a vorbi despre literatură; 6. a se exprima într´o limbă: a vorbi englezește; 7. a se înțelege cu cineva: ea se vorbi cu fiul să mai facă o încercare PANN. verb tranzitivvorbì

VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ◊ Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. îi vorbesc și nu-mi răspunde, ◊ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. verb tranzitivvorbi

a vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus expr. a vorbi (cuiva sau cu cineva) arogant. verb tranzitivavorbi

vorbésc v. intr. (d. vorbă). Articulez vorbe exprimînd o cugetare, cuvîntez, grăĭesc: copilu începe a vorbi. Articulez vorbe ca omu, dar fără a cugeta: papagalu vorbește. Pronunț: a vorbi pe nas. Îmĭ exprim ideile într´un mod oare-care: a vorbi pin [!] gesturĭ, ca munțiĭ. Mă exprim, îmĭ desfășor ideile: acest orator vorbește frumos. Tratez: profesoru a vorbit despre Cezar, cartea asta vorbește despre astronomie. V. tr. Mă folosesc de o limbă: a vorbi românește, limba românească. Stabilesc, mă învoĭesc, mă înțeleg: am vorbit să-mĭ trimeată pachetu acasă. V. refl. Îs vorbit, îs întrebuințat: limba franceză se vorbește maĭ pretutindenĭ. Mă înțeleg, stabilesc o învoĭală: s´aŭ vorbit să fugă. A vorbi răŭ saŭ bine despre cineva, a-l defăima saŭ a-l lăuda. A vorbi pe cineva de răŭ saŭ de bine, a-l defăima saŭ a-l lăuda. A vorbi de sus, a vorbi cu un superior, cu mîndrie. A vorbi într´aĭurea, a aĭura. – Și horghésc (Mold. Pop.). verb tranzitivvorbesc

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil. verb tranzitivavorbiciteț

a vorbi pe față / pe șleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fără menajamente. verb tranzitivavorbipefață

a vorbi fără șir expr. a vorbi incoerent / neclar / confuz. verb tranzitivavorbifărășir

a vorbi în barbă expr. a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. verb tranzitivavorbiînbarbă

a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar. verb tranzitivavorbiîndodii

a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur. verb tranzitivavorbiînpungă

a vorbi în deșert / la pereți / surzilor expr. a vorbi fără a reuși să-și impună punctul de vedere, să se facă înțeles, să obțină lucrul dorit etc. verb tranzitivavorbiîndeșert

a vorbi pe invers expr. a face afirmații supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor. verb tranzitivavorbipeinvers

a vorbi în doi peri expr. a vorbi intenționat confuz. verb tranzitivavorbiîndoiperi

a vorbi pe la spate (pe cineva) expr. a bârfi; a calomnia. verb tranzitivavorbipelaspate

a vorbi prăpăstii expr. a spune prostii. verb tranzitivavorbiprăpăstii

a vorbi ca din butoi expr. a vorbi cu glas gros / răgușit / dogit. verb tranzitivavorbicadinbutoi

a vorbi ca o morișcă / ca o meliță expr. v. a vorbi ca o moară hodorogită / stricată. verb tranzitivavorbicaomorișcă

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic. verb tranzitivavorbilaasuceală

a vorbi verde-n față expr. a spune adevărul. verb tranzitivavorbiverdenfață

a vorbi cu gura altuia / cu jumătate de gură expr. a vorbi fără convingere / șovăielnic. verb tranzitivavorbicuguraaltuia

a vorbi pe unde scurte expr. (intl.) a vorbi argotic. verb tranzitivavorbipeundescurte

a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări. verb tranzitivavorbiverzișiuscate

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate. verb tranzitivavorbiaiureantramvai

a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur. verb tranzitivavorbicaomoarăhodorogită

vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor. verb tranzitivvorbimîmpreunășineînțelegemseparat