VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax]. adjectiv vorace
VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax) adjectiv vorace
voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. și pl. voráce adjectiv vorace
*voráce adj. (lat. vórax, -ácis, d. vorare, a înghiți cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom. adjectiv vorace
vorace a. care înghite cu lăcomie. adjectiv vorace
vorace a. care înghite cu lăcomie. adjectiv vorace
VORÁCE, -CE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu mare lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis. adjectiv vorace
vorace adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vorace | voracele | vorace | voracea |
plural | voraci | voracii | vorace | voracele | |
genitiv-dativ | singular | vorace | voracelui | vorace | voracei |
plural | voraci | voracilor | vorace | voracelor |