voma definitie
- Vezi aici mai multe rimevoma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuoma
VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma]. substantiv femininvomă
VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma) substantiv femininvomă
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme substantiv femininvomă
VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv). substantiv femininvomă
1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc. verb tranzitivvom
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa]. verb tranzitivvoma
VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere) verb tranzitivvoma
vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză verb tranzitivvoma
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. verb tranzitivvoma
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivoma
| voma substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)voma | vomare | vomat | vomând | singular | plural | ||
| vomând | vomați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | vomez | (să)vomez | vomam | vomai | vomasem | |
| a II-a (tu) | vomezi | (să)vomezi | vomai | vomași | vomaseși | ||
| a III-a (el, ea) | vomează | (să)vomai | voma | vomă | vomase | ||
| plural | I (noi) | vomăm | (să)vomăm | vomam | vomarăm | vomaserăm | |
| a II-a (voi) | vomați | (să)vomați | vomați | vomarăți | vomaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | vomează | (să)vomeze | vomau | vomară | vomaseră | ||