voluptate definitie

VOLUPTÁTE s.f. 1. Plăcere a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. [Cf. fr. volupté, lat. voluptas]. substantiv femininvoluptate

VOLUPTÁTE s. f. 1. plăcere a simțurilor, a trupului; voluptuozitate (1). 2. desfătare sufletească; încântare. (< fr. volupté, lat. voluptas) substantiv femininvoluptate

voluptáte s. f., g.-d. art. voluptắții; pl. voluptắți substantiv femininvoluptate

*voluptáte f. (lat. volúntas, -átis). Mare plăcere, mare poftă: a bea cu voluptate. substantiv femininvoluptate

voluptate f. 1. plăcerea simțurilor; 2. fig. satisfacțiune dulce, plăcere sufletească: sufletul cu voluptate ’n extaz adânc plutește AL. substantiv femininvoluptate

VOLUPTÁTE, voluptăți, s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din fr. volupté, lat. voluptas, -atis. substantiv femininvoluptate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivoluptate

voluptate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voluptate voluptatea
plural voluptăți voluptățile
genitiv-dativ singular voluptăți voluptății
plural voluptăți voluptăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z