reduceri si promotii 2018
Definitie voltă - ce inseamna voltă - Dex Online

voltă definitie

*vals n., pl. urĭ (fr. valse, d. germ. walzer, d. wälzen, a rostogoli. V. valț). Un frumos dans în treĭ timpurĭ jucat de un cavaler și o damă care se învîrtesc în prejur [!] cînd la dreapta, cînd la stînga. (A te învîrti numaĭ la dreapta, e considerat la noĭ, cu drept cuvînt, ca dizgrațios). Melodia după care se dansează acest dans (¾): celebrele valsurĭ ale luĭ Waldteufel, Strauss și Ivanovicĭ. – Valsu se dansa în Provența încă din evu mediŭ și se numea volta. La Paris s´a dansat întîĭa oară la 1178 și i s´a dat maĭ în colo nume german, deși nu e de origine germană. substantiv feminin vals

VÓLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte]. substantiv feminin voltă

VÓLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte) substantiv feminin voltă

voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei informații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților. substantiv feminin voltă

vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte substantiv feminin voltă

*vóltă f., pl. e (fr. volte, d. it. volta. V. volută, boltă, volbură, vultoare, revoltă). Învîrtire a caluluĭ în fugă așa în cît [!] să descrie un cerc. În scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită în părerĭ, în atitudine: o voltă politică. V. viraj. substantiv feminin voltă

voltă f. 1. mișcare în cerc a cailor într´un manej; 2. în scrimă: mișcare spre a para loviturile; 3. fig. schimbare completă și subită: a face volte politice. substantiv feminin voltă

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) de atitudine. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord. ◊ Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte. substantiv feminin voltă

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]]. substantiv feminin volta

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă) substantiv feminin volta

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta]. substantiv feminin volta

vólta1 interj. substantiv feminin volta

vólta2 (muz.) (it.) s. f. substantiv feminin volta

VÓLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta) substantiv feminin volta

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților. substantiv feminin afacevolta

voltă prin baladare expr. v. voltă. substantiv feminin voltăprinbaladare

Volta m. fizician italian, celebru prin lucrările sale asupra electricității, inventator (1799) al pilei voltaice (1745-1827). temporar volta

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]]. verb volta

VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter) verb volta

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă) verb volta

volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”. verb volta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului voltă

voltă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voltă volta
plural volte voltele
genitiv-dativ singular volte voltei
plural volte voltelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z