volburare definitie

credit rapid online ifn

învólbur și -éz, a v. tr. (d. volbură). Rostogolesc, fac să facă volburĭ (apa, fumu, colbu, pînza): șivoaĭele învolburaseră vîrtoapele și jăpșile (Chir. Grănicerul). V. refl. Apa începu să se învolbure. (Chir. VR. 1913, 7-8, 5-3). – Și volburez. verbînvolbur

volburéz, V. învolburez. verbvolburez

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivolburare

volburare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular volburare volburarea
plural volburări volburările
genitiv-dativ singular volburări volburării
plural volburări volburărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z