voit definitie
- Vezi aici mai multe rimevoit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvoi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuoit
voít s. m., pl. voíți adjectivvoit
voĭt m. (pol. wójt, rus. foht, germ. vogt, vojgt, d. lat. advocatus). Mold. Vechĭ. Șoltuz: voĭt și pîrgarĭ (I. Nădejde, VR. 1906, 6, 408, și Ĭorga, Negoț. 119). adjectivvoĭt
VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod deliberat; făcut intenționat. – V. voi2. adjectivvoit
voí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voiésc, imperf. 3 sg. voiá; conj. prez. 3 să voiáscă verb tranzitivvoi
VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti. verb tranzitivvoi
voáĭe (să voaĭe), să vrea. V. voĭ 2. verb tranzitivvoaĭe
voĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. vsl. volĭon, voĭesc, voliti, a voi). Vreaŭ (în limba scrisă). V. refl. L. V. Mă învoĭesc. verb tranzitivvoĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivoit
| voit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | voit | voitul | voită | voita |
| plural | voiți | voiții | voite | voitele | |
| genitiv-dativ | singular | voit | voitului | voite | voitei |
| plural | voiți | voiților | voite | voitelor | |