reduceri si promotii 2018
Definitie voinic - ce inseamna voinic - Dex Online

voinic definitie

voiníc adj. m., s. m., pl. voiníci; adj. f., s. f. voinícă, pl. voiníce adjectiv voinic

voĭníc m. (vsl. [bg. sîrb.] voĭnikŭ, soldat, d. voĭ, armată. V. voĭevod). Vechĭ. Soldat pedestru, deosebit de viteaz, care era călare (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 196). Azĭ. Adj. Viteaz. Zdravăn, robust: om voĭnic, femeĭe voĭnică. adjectiv voĭnic

boarze f. pl. Tr. plantă numită în Muntenia chica-voinicului. [Dela borz, din cauza învelișului ei păros]. adjectiv boarze

voinic a. și m. 1. viteaz: Păunașul codrilor, voinicu voinicilor POP.; 2. tare, robust. [Vechiu-rom. voinic, oștean („ce voinic va ieși la răsboiu și se va lovi cu alt voinic și-l va birui...”, Pravila dela Govora) = slav. VOĬNIKŬ, soldat (evoluțiune de sens analoagă sinonimelor deliu și levent)]. adjectiv voinic

VOINÍC, -Ă, voinici, -ce, s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. Robust, viguros, vânjos. – Din bg., sb. vojnik. adjectiv voinic

voiníc (-cI), s. m.1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Var. înv. vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bg., sb., slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și tc. voiniklar „ienicer” (cf. F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din sl. vojinŭ, cu suf. nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie vóinic, ca răzbóinic, stráșnic, tráinic etc. – Der. voinicame, s. f. (înv., armată, trupă); voinici, vb. (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; refl., a face pe grozavul); voinicesc, adj. (înv., războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adv. (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, s. f. (înv., soldățime; înv., banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adj. (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, s. f. (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Cf. voină. adjectiv voinic

Prấslea-cel-Voiníc s. propriu m., g.-d. lui Prâslea-cel-Voinic adjectiv prâslea

indrușaím m. (turc. ' ytri-Šahi, d. ar. ' ytyr, esență, și pers. Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilorfrumoase și parfumate, numită și sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus). Munt. Mușcat. – Și indrișain și endrișaim. adjectiv indrușaim

rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.). adjectiv rostopască

chíca-voinícului (plantă) s. f. art., g.-d. art. chícii-voinícului adjectiv chicavoinicului

crúcea-voinícului (plantă) s. f. art., g.-d. art. crúcii-voinícului adjectiv crucea-voinicului

!sấngele-voinícului (plantă) s. m. art. adjectiv sângele-voinicului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului voinic

voinic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voinic voinicul voini voinica
plural voinici voinicii voinice voinicele
genitiv-dativ singular voinic voinicului voinice voinicei
plural voinici voinicilor voinice voinicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z