reduceri si promotii 2018
Definitie vocativ - ce inseamna vocativ - Dex Online

vocativ definitie

VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif]. substantiv neutru vocativ

VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif) substantiv neutru vocativ

vocatív s. n., pl. vocatíve substantiv neutru vocativ

*vocatív n., pl. e (lat. vocativus). Gram. Cazu chemăriĭ, precum: omule, măĭ vecine; o, Doamne ! substantiv neutru vocativ

vocativ n. cazul ce deseamnă persoana sau lucrul la care se vorbește: Dumnezeule ! substantiv neutru vocativ

VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă adresarea, chemarea, invocația. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. substantiv neutru vocativ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vocativ

vocativ   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vocativ vocativul
plural vocative vocativele
genitiv-dativ singular vocativ vocativului
plural vocative vocativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z