vișineá/vișinícă s. f., art. vișineáua/vișiníca, g.-d. art. vișinélei; pl. vișinéle, art. vișinélele substantiv femininvișinea
vișinícă v. vișinea substantiv femininvișinică
vișinícă f., pl. ele (dim. d. vișină). Vișină mică: cînd va face plopu pere și răchita vișinele (saŭ micșunele), la care se maĭ adaugă și: și tînjala viorele (= nicĭ-o-dată). substantiv femininvișinică
vișinea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vișinea | vișineaua |
plural | vișinele | vișinelele | |
genitiv-dativ | singular | vișinele | vișinelei |
plural | vișinele | vișinelelor |