VIȘINÁP, vișinapuri, s. n. Vișinată. – Tc. vișnab. substantiv neutruvișinap
vișináp n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] vișnab, adică „apă de vișine”. V. gherdap, hoșav, nahlap). Est. Rar azĭ. Rachiŭ de vișine. – Azĭ ob. vișinată, f., pl. e (după limonată, salată ș. a.). substantiv neutruvișinap
vișinap n. rachiu de vișine: boieru bea vișinap Al. [Turc. VIȘINAB, lit. apă de vișine]. substantiv neutruvișinap
vișinap | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vișinap | vișinapul |
plural | vișinapuri | vișinapurile | |
genitiv-dativ | singular | vișinap | vișinapului |
plural | vișinapuri | vișinapurilor |