reduceri si promotii 2018
Definitie vizita - ce inseamna vizita - Dex Online
Alege sensul dorit: vizita - substantiv feminin vizita - verb tranzitiv

vizita definitie

vízită s. f., g.-d. art. vízitei; pl. vízite substantiv feminin vizită

*vízită f., pl. e (fr. visite, it. visita). Acțiunea de a vizita ca musafir, ca prieten: a te duce la cineva în vizită, a-ĭ face o vizită. Acțiunea de a vizita ca medic orĭ ca inspector: medicu ĭ-a făcut o vizită, bolnavu s´a prezentat la vizită, căpitanu portuluĭ a făcut o vizită corăbiiĭ. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. Cartă de vizită. V. cartă. substantiv feminin vizită

VÍZITĂ s.f. 1. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizită = a) bucată de carton pe care este scris numele unei persoane si informații privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi în vizită cu cineva = a-și face vizite reciproc; a avea relații particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului în casa unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii și a cerceta starea sănătății lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o întreprindere etc. [< fr. visite, it. visita]. substantiv feminin vizită

vizită f. 1. acțiunea de a vizita; 2. cercetare, inspecțiune minuțioasă: 3. se zice de venirea medicului la un bolnav. substantiv feminin vizită

VÍZITĂ s. f. 1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ♦ carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc. 2. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii. ♦ ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc. 3. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște. (< fr. visite) substantiv feminin vizită

VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane. ♦ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ♦ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia, ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite. substantiv feminin vizită

zi de vizită expr. (înv.) zi în care prostituatele se prezentau la controlul medical obligatoriu. substantiv feminin zidevizită

cárte de vízită s. f. + prep. + s. f. substantiv feminin cartedevizită

VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare]. verb tranzitiv vizita

VIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare) verb tranzitiv vizita

vizita, vizitez v. t. (intl.) a sparge o locuință în absența locatarilor. verb tranzitiv vizita

vizitá (a ~) vb., ind. prez. 3 viziteáză verb tranzitiv vizita

vizità v. 1. a se duce la cineva să-l vază din politeță, din datorie: a vizita pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge să vază de curiozitate: a vizita un muzeu; 3. a cerceta cu de amăruntul: a vizita o școală. verb tranzitiv vizità

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare. verb tranzitiv vizita

*vizitéz v. tr. (lat. vísito, -áre, fr. visiter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector saŭ de curiozitate: a vizita un prieten, medicu îșĭ vizitează bolnaviĭ, comandantu vasuluĭ beligerant trimese o barcă cu un ofițer ca să viziteze vasu nostru, străiniĭ vizitează Elveția. verb tranzitiv vizitez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului vizita

vizita   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vizita vizitare vizitat vizitând singular plural
vizitând vizitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vizitez (să) vizitez vizitam vizitai vizitasem
a II-a (tu) vizitezi (să) vizitezi vizitai vizitași vizitaseși
a III-a (el, ea) vizitea (să) vizitai vizita vizită vizitase
plural I (noi) vizităm (să) vizităm vizitam vizitarăm vizitaserăm
a II-a (voi) vizitați (să) vizitați vizitați vizitarăți vizitaserăți
a III-a (ei, ele) vizitea (să) viziteze vizitau vizita vizitaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z