VIZÍBIL, -Ă adj. 1. care se vede, care poate fi văzut. ♦ (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. 2. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil. (< fr. visible, lat. visibilis) adjectivvizibil
VIZÍBIL, -Ă adj. Care se vede, se poate vedea. ♦ (Fiz.) Spectru vizibil = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc; spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. ♦ (Fig.) Vădit, clar, evident; incontestabil. [Cf. fr. visible, lat. visibilis]. adjectivvizibil
vizíbil adj. m., pl. vizíbili; f. vizíbilă, pl. vizíbile adjectivvizibil
*vizíbil, -ă adj. (lat. visibilis, d. vidére, visum, a vedea). Care se poate vedea: o stea vizibilă cu ochiĭ liberĭ. Care se poate arăta cînd te ducĭ în vizită: boĭeru nu e vizibil azĭ. Fig. Evident, manifest: șarlatanie vizibilă. Adv. Vizibil emoționat. adjectivvizibil
vizibil a. 1. care se poate vedea; 2. fig. evident. adjectivvizibil
VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic). ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis. adjectivvizibil
vizibil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vizibil | vizibilul | vizibilă | vizibila |
plural | vizibili | vizibilii | vizibile | vizibilele | |
genitiv-dativ | singular | vizibil | vizibilului | vizibile | vizibilei |
plural | vizibili | vizibililor | vizibile | vizibilelor |