VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole]. adjectivviticol
VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr. viticole) adjectivviticol
vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. vitícolă, pl. vitícole adjectivviticol
*vitícol, -ă adj. (d. lat. vitis, viță, și -col din agri-col). Relativ la cultura vițeĭ de vie. adjectivviticol
viticol a. privitor la cultura viei: industrie viticolă. adjectivviticol
VITICÓL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo. adjectivviticol
viticol adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | viticol | viticolul | viticolă | viticola |
plural | viticoli | viticolii | viticole | viticolele | |
genitiv-dativ | singular | viticol | viticolului | viticole | viticolei |
plural | viticoli | viticolilor | viticole | viticolelor |